Zdrobește, Doamne, în mine firea!

Zdrobește, Doamne, în mine firea, ce din nou m-a copleșit,
Căci plăcerile de-o clipă nu mai pot să le evit.
Și sunt fără de putere când genunchii jos mi-i pun
Ca să pot măcar un ceas ulei în candelă s-adun!

Zdrobește, Doamne, în mine firea și tot ce-n mine e lumesc
Ca să pot mai des cu Tine, Isuse scump, să mă întâlnesc!
Și să nu mai risipesc timpul scurt ce mi l-ai dat,
Ci să veghez asupra mea să-mi fie sufletul curat.

Zdrobește, Doamne, Tu în mine orice zid de despărțire
Ce prin nevegherea mea, ca pe-un altar de mulțumire,
L-am zidit ca un nebun, atuncea când m-am mâniat
Și-n mânia mea cumplită sufletul mi l-am pătat.

Zdrobește, Doamne, în mine firea și iartă-mă de orice vină,
Căci păcatul încolțește și vrea să prindă rădăcină.
Smulge neghina din mine care, iată, a încolțit
Și mă face să rodesc mai amar, mai otrăvit.

Zdrobește, Doamne, Tu în mine, ca pe strugurii din vie,
Toată firea mea păgână, ca să pot de bucurie
Cu dor și dragoste, Isuse, din toată inima să -Ți cânt
Cât de mult mi-e dor de Tine și cât tânjesc, prin Duhul Sfânt,

Să mă duci acasă în ceruri, unde pentru totdeauna
Nedespărțiți vom fi pe veci și-acolo Îți voi cânta întruna
Bunătatea Ta eternă și cât ești Tu de glorios,
Căci prin puterea slavei Tale, ești atâta de frumos!

(22 februarie 2024)