Mai mare peste o sută de ostași
În ceata denumită Italiana
Era pe vremuri un sutaș
Slujbaș în armia romană
Era un om de rang înalt
Și respectat în Cezareea
Slujind o trupă de asalt
'N-acele timpuri în Iudeea
Era cucernic temător
Și făcea multe milostenii
Smerit corect și-ascultător
Iubindu-și casa și oștenii
Fiind la ceasul rugăciunii
În umilință aplecat,
Trimis al Tatălui luminii
Un înger i s-a arătat
"Cornelie. . !" îi zise solul
"Azi trecere ai căpătat
Căci ruga ți-a ajuns la Domnul
La tronul Sfânt și înălțat"
"Trimite-n grabă-acum la Iope
Un om, la Simon Tăbăcarul
Acolo unde găzduiește
Apostolul, Petru, pescarul"
Pe când era pe drum solia
Petru, pe acoperiș stătea
În rugă-n toată curăția
Cam pe la ceasu-al șaselea
Căzu de-odată-ntr-o răpire
Și știm din Carte ce-a urmat
Despre viziunea cu privire
La ce numea el necurat
Porni la drum cu slujitorii
Apostolul cel credincios
Încă de cum mijiră zorii
Ca să-L vestească pe Hristos
A fost atunci o sărbătoare
În casa-acelui brav sutaș
Care primi un Har mai mare
Să fie-al cerului ostaș
Mărturisește la oricine
Prietene despre Isus
Că El e Cel ce-a fost, ce vine
Și care n-are-n veci apus
Fă-n orice vreme milostenii
Și roagă-te neîncetat
Căci tot ce faci aici, creștine
În Cartea Sfântă e-nsemnat