CAND L-AM RUGAT



Când i-am cerut Lui Dumnezeu putere,
Mi-a dat în taină, lupte mari şi durere.
Când am crezut că-s sfârşită şi pierdută,
El era cu steagul sus, acolo sus pe redută.
Şi-n lupta grea m-a-învăţat să fiu smerită,
Să merg pe a vieţii eternă cale, fără frică.

Când l-am rugat, să îmi dea sănătate,
M-a pus la pat, să citesc din Sfânta Carte.
Să înţeleg că-s fără minte, şi am de-învăţat,
Ce-mi este de folos, ce trebuie curăţat.
Smerită mă aplec la altar, în rugăciune,
Aştept umilă, să văd, ce vrea a-mi spune.

Când l-am rugat, să nu mă lase săracă,
Pâinea nu mi-a lipsit niciodată pe masă.
M-a hrănit cu pâinea vieţii, Scriptura,
Cu pâine de fiecare zi mi-a hrănit făptura.
Mi-a arătat iubirea-i nemăsurat revărsată,
Să nu mă-ngrijorez de nimic, niciodată.

I-am cerut... ! Nici nu mai ştiu ce-am cerut,
Ştiu că mi-a dat mai multe decât am vrut.
Mi-a dat mai mult decât sperasem să-mi dea.
S-a aplecat cu iubire, la rugăciunea mea.
Şi la rugăciunile nerostite, rezolvări avea,
Domnul, de mine, neîncetat se îngrijea.

AMIN!