LACRIMI DE PAŞTI

Eu plâng şi azi în ziua Învierii,
Căci farsa necredinţei se mai joacă;
Chiar dacă-mbracă forma sărbătorii
Un greu miros se-nalţă, ca de cloacă.

E veselie pe întreg pământul,
Dar nu venită din credinţă vie,
Ci rod al poftelor ce-au prins prilejul
Să se desfete-n mese şi-n beţie.

Rostesc cu toţi salutul învierii
Sunete reci din inimă de piatră,
Descătuşând printre umbrele serii
Dezmăţul cărnii-n fiecare vatră.

Soborul e în fierbere şi-acuma
Prilej enorm de-avide interese
Şi ca şi-atunci - să nu piardă cununa,
Doar forme şi-obiceiuri dau la mase.

Eu plâng şi-acum în ziua Învierii,
Când tot puţini sunt cei ce Îl văzură
Şi-aşa credibili încă par străjerii,
Căci mulţi răspund "E viu!" numai din gură.