Drumul crucii

Pe drumul crucii nu-s palate
Și nici pietre nestemate.
Nu-s nici lauri cu arginți,
Ci-i doar jertfa celor sfinți!

Pe drumul crucii de-ai pornit
Să nu cârtești nemulțumit
Că-i grea crucea și te doare
Sub povara ei cea mare!

Ci poartă-ți crucea cu dreptate!
Căci de n-ai credință, frate,
Nu ai cum să înaintezi
Pe genunchi de nu veghezi!

Pe drumul crucii nu-s chimvale,
Nici instrumente muzicale,
Căci drumul crucii e o cale,
Ce poartă în ea atâta jale

Încât, de-ar fi ca s-o măsori,
Ți-ai fi dorit de-atâtea ori
Nicicând să nu fi cunoscut
Drumul ce l-ai început...

Drumul crucii nu-i cu flori,
Cum ți-ai dorit adeseori
Ca să fie presărat,
Ci cu lacrimi e udat!

Căci pe-al crucii drum se cere
Să-ți porți crucea în tăcere,
Deși, tu nu mai ai putere
Să rabzi tortură și durere.

Dar pleacă-te în umilință
Sub povară, cu credință.
Și cu capul aplecat
Roagă-te înflăcărat,

Să nu renunți la crucea ta,
Oricât de mare-i și de grea,
Căci de lepezi crucea jos
Cum te va primi Hristos?

Dar dacă ești un om smerit,
Și-n suflet ești neprihănit,
Îți vei purta crucea în tăcere,
Rugându-te să ai putere,

Ca, prin a Sa făgăduință,
Drumul crucii cu credință
Pân' la capăt să-l pășești
Cu Domnul în slăvile cerești!

Pe drumul crucii îi suferință,
Sunt trădări din neputință,
Fiindcă mulți l-au lepădat
Când jugul greu i-a apăsat.

Dar numai cel ce e predat
Și are sufletul curat
Va rămâne în picioare,
Oricât ar fi crucea de mare!

Pe drumul crucii e tăcere
În suferință și durere.
Dar cum să fii biruitor
Dacă nu treci prin cuptor? !

De vrei firea ta să moară
Trebuie ca să te doară,
Dacă ești un credincios
După chipul lui Hristos!

Drumul crucii, cu iubire,
Să-l parcurgi spre nemurire,
Chiar de-i greu și-anevoios,
Doar el te duce la Hristos!

(25-26 februarie 2024)