Doamne, cât de mult aș vrea,
Să transform ființa mea,
Să fiu prunc, să fiu curat
Să nu mai fiu întinat
Să nu duc poverile,
Să nu simt durerile,
Ci să chiui bucuros,
În totul să văd frumos!

Însă, Doamne, eu nu pot,
Timpul vieții să-l socot,
Nici ca să mai fiu copil!
Mersul vremii, e util,
Ca pășind prin ani, să-mi dai,
Cunoștința despre rai,
Oglindirea cerului,
Mântuirea omului!

Alergând prin ierni și veri,
Tu mi-ai dat în duh puteri
Și din Tine-nțelepciune,
Să fiu licăr, nu tăciune!
Chiar de trupul mai suspină,
Tu ai pus în el Lumină,
Să discearnă rău de bine,
Să se-apropie de Tine!

În adâncul lui, el știe,
Că Isus e Piatra vie,
Că e Domn și Împărat,
Fie veșnic lăudat!
A venit umil, Mesia,
Să ne-ofere veșnicia,
S-a jertfit ca prin credință,
Omul s-aibe biruință,

Mântuiți pe toți ne vrea,
Ca să stăm la dreapta Sa
Sus în cer! Prin Duhul Sfânt,
Prin Scriptură, prin Cuvânt,
Ne arată calea dreaptă!
Dumnezeu încă așteaptă
Să ne ridicăm din tină,
Să primim a Sa Lumină!

Doamne, știu că aici sunt
Doar un abur pe pământ,
Tu-mi oferi o veșnicie
Prin credință, slavă Ție!
Mă proștern, Te rog fierbinte
Ca să Îți aduci aminte
Și de-ai mei copii, nepoți,
Doamne, mântuie-i pe toți!

Să nu uiți de soră, frate
Și de neamurile toate
Care nu cunosc Iubirea,
Harul sfânt și mântuirea.
Întoarce-i pe fiecare,
Dă-le Doamne-orientare,
Spală-i Tu de toată vina,
Și-așează în ei Lumina!

26/02/2024, Barcelona- Lucica Boltasu