Eben-Ezer


Într-un loc ascuns, în taină, nevăzut și neștiut,
Mâna Ta și înțelepciunea-Ți m-au creat și m-au făcut.
M-ai țesut precum olarul frământă pe-o roată lutul,
Mi-ai dat chipul Tău. Și-acela a fost numai începutul. .

M-ai vegheat din prima clipă și-ai trimis îngeri din slavă
Să-mi păzească pașii-n lume și ființa mea firavă.
M-ai ferit de foc, de apă, chiar de moarte uneori,
Ai adus și ploi și soare, cer senin, nu numai nori.

Tu mi-ai dat înțelepciune, trup curat și frumusețe,
Mi-ai pus cântecul pe buze în anii de tinerețe,
Din cămările-ndurărării ai scos binecuvântarea
Să - mi împodobească viața și la orice pas cărarea.

N-am dus lipsă nici de pâine, nici de haine sau de casă,
Ci mi-ai dat mereu mai multe decât as fi meritat pe masă.
Boala sau nenorocirea n-au rămas în cortul meu
Căci ai pus oștiri de îngeri să vegheze-n el mereu.

Mi-ai vorbit în mii de feluri să-nțeleg că m-ai chemat
Ca să-ți fiu un rob pe câmpul pregătit de secerat.
Tu mi-ai dat în mâini talanții ca să-i folosesc, Stăpâne,
Și-am lucrat să-ți pot da dublu când Te vei întoarce mâine.

Nu mi-ai dat zile în lume să le risipesc în vânt
Ci să fiu o slugă-n via Împăratului Cel Sfânt.
Sunt aici pentru o vreme. . scurtă, lungă. . doar Tu știi,
Dar cât ma vei ține-n viață, Doamne, vreau a Te sluji!

Sunt al Tău, c-am spus odată: "Pan' la moarte te-oi urma!"
Folosește - mă, Părinte, oriunde ș-oricand vei vrea.
Mă smeresc în ascultare chiar și-atunci când nu-nțeleg,
Iar de-i noapte, vânt, sau ceață, eu știu lângă Cine merg.