A fost o vreme


A fost o vreme când privirea-mi
Sedusă de plăceri de-o clipă
S-a alipit de valul lumii
Şi a fost răpusă de ispită.

În alergarea-mi fără stâmpăr
După gunoaie si nimic
Tot auzeam strigând o voce...
Dar ochii n-am vrut să-i ridic.

Eram cuprins de vraja lumii
Si fermecat de ce vedeam,
Doream mereu să am mai multe,
Să tot adun... si tot n-aveam.

Satana mă mințea într -una
Că drumul ce-am ales e bun,
Că eram înțelept şi bine...
Dar ajunsesem un nebun.

Păcatul m-a orbit, şi-n lanțuri
M-a dus târâş fără să ştiu,
Plimbându -mi sufletul în zdrențe
Ca un hoinar pe-un drum pustiu.

Mi se părea că lumea-ntreagă
Cânta-n perfectă armonie,
Că e mai luminos si cerul,
Pe calea care-mi plăcea mie,

Că am găsit si fericirea
Şi faimă, avere. . tot ce-am vrut!
Că nu-i nimic să mă doboare,
Si totusi. . Unul a putut!

În arşița deşertăciunii,
Mergând spre moarte si spre foc
Căutam speranță, apă, pâine. .
Si-o voce m-a oprit în loc:

"- Opreste-te, căci azi e ziua!
Ajunge cât ai rătăcit!
Copilul meu, mi-s ochii-n lacrimi,
Te văd pierdut, nefericit. .

Te-am tot strigat, dar niciodată
Tu vocea n-ai vrut să-Mi asculți...
Destul te-a înrobit Satana!
O, n-ai vrea astăzi să renunți?

Ți -a furat lumea tinerețea
Si te-a lăsat fără nimic. .
Dar astăzi Mă cobor la tine
Să -ți spun că vreau să te ridic!

Sunt gata să îți sterg rușinea,
Să te fac fiu de Împărat,
Să-ți dau si Cerul, nemurirea
Si tot ce n-ai visat vreodat'

Tu doar întinde mâna, vino,
Si mai departe te duc Eu
Căci de acum îți voi fi Tata
Iar tu vei fi copilul Meu."