N-aş şti să definesc iubirea,
Să spun prin vorbe ce e ea
Când mă gândesc la marea jertfă,
La Mielul de pe Golgota...

N-aş şti cum să descriu suspinul
Ce l-am avut când am aflat
Că pentru mine, Domnul slavei
Murind pe cruce m-a salvat.

Nu ştiu făptură omenească
Să-I poată mulțimi 'ndeajuns
Că pentru lumea păcătoasă
El s-a lăsat pe lemn străpuns.

N-aş şti cum să explic vreodată
Ce fericita m-a făcut
Isus al meu, când mi-a dat harul
Să fiu ceea ce astăzi sunt.

Nu ştiu vreun cântec care poate
Să fie aşa de inspirat
Cât să-L descrie întru-totul
Pe-al meu puternic Împărat.

N-aş şti, cu toată-nțelepciunea
Să-I spun ce mult Îl prețuiesc,
Căci dorul după El mă arde
Şi oasele mi se topesc. .

N-am cum să scriu destule rânduri
Despre cât bine mi-a făcut. .
Doar Domnul ştie-n câte lucruri
Mi-a fost El pavăză şi scut.

Nu ştiu ce am să-I spun când ochii
În cer ni se vor întâlni,
Când zorii vor aduce stropii
De pace şi de bucurii.

Ştiu doar atât: că-n nemurire,
Când nunta Lui se va serba
Am să Îi cânt de fericire
Că m-a făcut mireasa Sa.