Omul fără teamă sfântă
autor: Nichifor Nicu
27/02/2024. ora: 02:40

Când dispare teama de Domnul,
Odată cu ea, dispare rușinea.
Atunci poți vedea defapt cum e omul
Și cum tratează defapt el mulțimea.

Fiind părăsit de teama de Domnul,
Apare puternica lui nesimțire.
Și-atunci îți arată ce poate el, omul,
Scăldându-se tare într-o rătăcire.

Să-l vezi cum se ține cu dinții faimă,
Cum caută mereu să fie văzut.
Nimic nu-l oprește, împrăștie spaimă,
Lovește puternic în omul căzut.

Găsește putere în ceea ce face,
Se simte mai tânăr și mai important.
Ciudat e ce spun, dar îl satisface,
Iar asta îl face nebun și-arogant.

Un taur furios se-ascunde în dânsul
Și-i bine să știi, să nu îi vorbești!
Căci ori se întâmplă să te umfle plânsul,
Ori chiar să ajungi să înebunești.

Ferește-te tare de omul ce-arată
Că nu vrea smerenie și nici disciplină.
Acestuia clar, îi lipsește o roată
Și zburdă în beznă, lipsit de lumină.

Tu mergi pe cărare în teamă de Domnul
Și nu te abate din calea Lui Sfântă.
Și dacă mai vrei, te roagă, ca omul,
Să vrea să resimtă iubirea Lui blândă.

Hristos să îți fie un far pe cărare
Și harul ceresc să-ți fie-nmulțit,
Iar Duhul cel Sfânt să te țină-n picioare,
În Tatăl ceresc ce mult te-a iubit.