Psalmul 71
În Tine Doamne-mi caut eu scăpare
Să nu rămân vreodată de rușine
Mă scapă în dreptatea Ta cea mare!
Urechea Ți-o apleacă înspre mine!
Ajută-mi! Fii o stâncă... și-adăpostul
Unde oricând ființa-mi să se suie...
Ca să mă scapi, Tu hotărât-ai rostul
Căci Tu-mi ești Stânca și-a mea Cetățuie
Din mâna celui rău mă izbăvește!
De cel asupritor, cu multe fețe
Nădejdea mea în Tine se-ntărește
Și-n Tine mă încred din tinerețe
Pe Tine eu mă sprijin totdeauna
Din pântecele mamei iubitoare
Ești binefăcătorul meu întruna
Pe Tin’ Te laud fără de-ncetare
Ajuns-am pentru mulți ca o minune
Dar Tu îmi ești scăparea mea cerească
De-a Tale laude gura să-mi răsune
Și-n fiecare zi să Te slăvească!
Tu nu mă lepăda la bătrânețe
Puterile când mi s-au dus ca ceața
Și-acei vrăjmași cu-a-lor priviri semețe
Se sfătuiesc pe-ascuns pândindu-mi viața
Zicând că: ”Dumnezeu, pe totdeauna
L-a părăsit... și nu-i mai stă aproape...
Să-l urmăriți! Pe el să puneți mâna!
Că nu e nimeni care să-l mai scape... ”
Să nu Te depărtezi, Te rog, de mine
O, Domnul meu, când mi-e ființa slabă
Când strig, o, Dumnezeule spre Tine,
Să vii în ajutorul meu degrabă!
Să-i pierzi și să rămână de rușine!
Pe-aceia care vor să-mi ia suflarea...
Acoperiți de ea să fie bine
Și de ocară cei ce-mi vor pierzarea
Nădăjdui-voi pururea în Tine
Te voi lăuda mai mult, cu dăruire
Dreptatea Ta vesti-voi cât mă vei ține
Și fără margini a Ta mântuire
Voi spune-a Tale lucruri minunate,
Puternice, mărețe, Doamne Sfinte
Voi pomeni mereu a Ta dreptate
Și numai pe a Ta iubit Părinte
O, Doamne, Tu mereu ești Sfânt și Mare
De când m-ai învățat... din tinerețe
Și pân’ acum vestesc fără-ncetare
Minunile-Ți slăvite și mărețe
Nici chiar la bătrânețea cea căruntă
Te rog, o, Doamne, nu mă părăsi
Ca să vestesc tăria-Ți neînfrântă
La cei ce sunt și cei ce vor veni
Până la cer ajunge-a Ta dreptate
Cum nu se mai găsește pe pământ
Tu săvârșit-ai lucruri minunate
Cine mai e ca Tine, Doamne Sfânt?
Tu ne-ai făcut să trecem ca dovadă
Nenorociri, necazuri, câte toate
Dar iarăși viața ne-o vei da ca pradă
Și din adâncuri iarăși ne vei scoate
Nevoia mea de Tine lacrimi stoarce
Înalță-mi iar mărimea cu putere
Spre mine Dumnezeule Te-ntoarce
Să-mi dai din nou alin și mângâiere
Și Te voi lăuda cu bucurie
Cu harpa și-alăuta-n fel și fel
Îți voi cânta a Ta credincioșie
O, Doamne Sfinte al lui Israel
Când Te voi lăuda, cum știu mai bine,
Pe buze bucuria va fi mare...
Cu bucurie-n sufletul din mine
Căci mi l-ai izbăvit de la pierzare
Și limba-mi va vesti fără-ncetare
Dreptatea Ta căci nimeni nu-i ca Tine
Iar cei ce-au căutat a mea pierzare
Sunt rușinați și roșii de rușine.
02/27/2024 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona