La umbra dragostei din stele,
M-adăpostesc... tăcut și-aștept,
S-aud o inimă cum bate,
Ținându-mă la sfântul piept.

Aștept o trâmbiță să sune,
Căci vreau să am un ultim zbor,
Să poposesc pe plaiuri sfinte,
Să beau din nesecat izvor.

Sub norii scuturați de vreme,
Alergător e pasul meu,
În urmă las cele-ntâlnite,
În fața mea e Dumnezeu.

Pe ape pot păși prin harul,
Ce-asupra mea l-a revărsat,
S-ajung la malul celor grele,
Numai pe mâna Sa purtat.

Sub crucea grea privesc întinsul,
Ce-i pentru mine fără nori,
Am înțeles că drumul vieți,
Nu este presărat cu flori

Un susur blând îmi dă putere,
Să nu opresc nici obosit,
E Duhul sfânt... e mângâiere,
Mă face să mă simt iubit.

Mi-aduce cerul bucurie,
Nădejdea mea este Isus,
Sunt ca o floare înflorită,
Chiar dacă vremea-i la apus.

E pentru mine-o primăvară,
Cărarea ce-o urmez mereu,
Căci soarele ce mă conduce,
E-al meu iubit... e Dumnezeu.

Pășesc pe raze lucitoare,
Să rătăcesc nu voi putea,
La cârma vieții mele-i Domnul,
Doar El conduce viața mea.

Doar El mi-e țintă-n orice clipă,
Iubirea veșnică de sus,
E adăpost în orice vreme,
E Mielul cel jertfit Isus.
Amin