Mai vino odată, mai vino Tu soare, mai vino iubire, căci ești așteptat,
Azi inimi rănite de vremuri ce-s grele, doar Ție îți cântă o clipă nu tac.

Deschide azi cerul îndreaptă-ți privirea, spre cei care urcă cu greu așteptând,
A Ta revenire, acea înălțare, spre Țara iubirii, spre locul cel sfânt.

Grăbește-ntâlnirea din ziua în care, aleșii Tăi Doamne vor fi înălțați,
Fă iute chemarea la nunta din slavă, de chin, prigonire sa fim toți salvați.

Să fim o mireasă de Tine aleasă, pe nor ce se-nalță... Tu Mire să fii,
Grăbeste-te Doamne căci iar se arată, o vreme ce are doar clipe pustii.

Mai vino odată, s-atingi grabnic dorul, ce-aprins este-n inimi ce-așeapta mereu,
Privind doar spre ceruri, a Ta revenire, de cântec sunt pline și-n timpul cel greu.

Adu izbăvirea ce-i mult așteptată, din clipa în care pe nor vei veni,
Ea poate să sece izvorul de lacrimi, ce-aduc suferință și-n noapte și-n zi.

Sub ploaia din stele priviri ridicate, așteaptă Isuse acel răsărit,
Ce poate s-aducă sfârșitul de vremuri, și-acel început care-i doar infinit.

Grăbește-ți venirea, ai Tăi te așteaptă, deschide Tu cerul să poată zbura,
Adu mai în grabă a Ta revenire, mai vino odată nu întârzia.
Amin