Ai stat doar lângă mine, în clipele mai grele,
Când slab eram pe cale, doar Tu mi-ai dat putere.

Cu-a Tale brațe calde, m-ai mângâiat întruna,
Să nu mai simt durere, să fiu cu Tine una.

Cu dragoste cerească, doar Tu m-ai alinat,
Să nu mai plâng pe cale, din pacea Ta mi-ai dat.

Să uit de suferință, de sus m-ai fericit,
Căci Tu în bunătate, ești Cel nemărginit.

De șoapte și de umbre, mereu Tu m-ai păzit,
Mi-ai arătat doar calea, ce-i înspre infinit.

Duiosul glas din ceruri, mereu m-a mângâiat,
Tu niciodată singur, Isus nu m-ai lăsat.

Mi-ai dat și o nădejde, că vine-ndat o zi,
Din slavă când Isuse, pe nor vei coborâ.

Mi-ai dat și o speranță, spre cer că vom zbura,
Acolo despărțirea, vre-o dat n-o voi afla.

Mi-ai dat și bucuria, că sunt eu mântuit,
Mi-ai dat de sus tărie, să fiu doar întărit.

Mi-ai dat acea credință, să cred întruna eu,
Că sunt un fiu de Rege, un fiu de Dumnezeu.
Amin