Adună norii Doamne,
Să simt a Ta iubire,
Căci vântul azi i-aduce,
Să nu am fericire.

Cu aripile frânte,
În lacrimi mă înec,
De-a lor întunecime,
Eu mult aș vrea să trec.

Deschide cerul Doamne,
Să văd lumina vie,
Căci fără ea în viață,
E viața o pustie.

Îmbogățește-mi pasul,
Numai cu harul Tău,
Căci vreau ca să cunoască,
Belșugul Dumnezeu.

Atinge-mi suferința,
Să nu mai simt durere,
Atingerea Ta Doamne,
Îmi este mângâiere.

O rază de speranță,
Doar Tu îmi poți a fi,
Să nu mă dai uitării,
Când greu oi suferi.

Privește-mă și du-mă,
La umbră în cuptoare,
Căci focul poate stinge,
Numai a Ta-ndurare.

Să beau doar din izvorul,
Ce nu poate seca,
La malul lor în taină,
Să te aștept aș vrea.

Tu raze vii coboară,
Să urc numai spre soare,
Să nu opresc o clipă,
Spre vremea ce răsare.

Să nu cobor mi-e gândul,
Să urc mereu aș vrea,
Pe raze de lumină
Spre-mpărăția Ta.

Pe mâna Ta urcușul,
Să-mi fie totdeauna,
Sub călăuza sfântă,
Eu voi primi cununa.

O-ntreaga veșnicie,
S-o port eu mi-aș dori,
Când Doamne alergarea,
Aici... se va sfârși.
Amin