Se mai face o chemare, este pentru fiecare,
Pentru mic și pentru mare, este ea din îndurare.

Se mai strigă înc-odată, inimii ce-i întristată,
I se dă Țara bogată, de un Creator creată.

Se mai strigă azi pe nume, se mai face o minune,
Mai salvează de la moarte, sufletele nesallvate.

Viață azi mai dăruiește, celui care-n sus privește,
Mai coboară vindecare, El e Domn... e îndurare.

Azi iubirea se coboară, ca o strună de vioară,
Să devină o fecioară, cel ce astăzi doar coboară.

Îi dă aripile sfinte, dragostea... ce nu-i cuvinte,
Este har fără măsură, pentru cei ce nu crezură.

El aduce și credință, el aduce biruință
Harul viu eliberează, el ființe-nviorează.

Rănile tamăduiește, pe cei sfinți el îi păzește,
Astăzi el din ceruri strigă, pentru inima rigidă.

Ea să se deschidă-ndată, ca să fie azi salvată,
Să nu fie temătoare, dragostea de sus nu doare.

Ea mereu... mereu iubește, pe ai Săi nu-i părăsește,
Haina ei e pregătită, este astăzi dăruită.

S-o primească-i așteptată, să nu fie alungată,
Căci se poate niciodată, ea să nu se mai întoarcă.

Azi cat încă se mai poate, vino lângă ea aproape,
Dă-i ei viața ta întreagă, dragostea de sus s-aleagă.

Nu te-ntoarce în durere, stai doar lângă mângâiere,
Niciodată ea nu piere, este ca un strop de miere.

Nu sfârșește nici nu seacă, nici nu poate să se treacă,
E izvor din Țara sfântă, azi spre ea harul te-avântă.

Nu-i închide căci de pleacă, pe la tine n-o sa treacă,
Vei cunoaște preatârziul, ce domnește doar pustiul.

Te vei rătăci în noapte, îndreptat doar înspre moarte,
Azi primeste-l mai îndată, cât El încă te așteaptă.

Te așteaptă bucuria, care este veșnicia,
Te așteaptă fericirea, cu a ei Stăpân... iubirea.

Nu mai zăbovi o clipă, pe pământ totu-i risipă,
Este doar o trecătoare, către dincolo de soare.

Azi alege infinitul, căci se-apropie sfârșitul,
Să sfârșești în nemurire, unde-n veci... e doar iubire.

Astăzi ți se dă salvare, azi ai parte de-ndurare,
Fă un pas spre nemurire, prin credință... spre iubire.
Amin