Ce mare este-a Ta iubire, nemărginită este ea,
Alungă orice întristare, e dragostea din slava Ta.

Ea ceru-ndată îl deschide, s-aud al îngerilor cânt,
Ca să nu uit făgăduința, ce-a fost făcută prin cuvânt.

Ce mare-i dragostea cerească, cu ea pământul ai cuprins,
Ca să nu fie el în luptă, nici obosit nici cel învins.

Doar Ție toate ți se-nchina, căci Tu ești cel mai minunat,
Nu mai există-n astă lume, la Tine dragoste-am aflat.

Ce mare-i mila și-ndurarea, văzut-a fost în dreptul meu,
Tu n-ai lăsat să mă răpună, mânia celui ce e rău.

În mână Ta mi-a fost purtată, ființa Doamne pe pământ,
Ca să cunosc din ceruri harul, acel adevărat și sfânt.

Ce mare-i fericirea sfântă, ce în cuvânt eu am găsit,
Tu l-ai lăsat și pentru mine, prin el să fiu tămăduit.

Ce mare ești... minunăția, și sufletul mi-ai cucerit,
Iubirea Ta mă copleșește, de Tine eu mă simt iubit.
Amin