Ți-e sufletul oare curat? ,
Și inima curată? ,
Iubești oare cu-adevărat? ,
Sau haina ți-e pătată,
Tu cercetează viața ta,
Și-n toate-ntotdeauna,
Să ai asemănarea Lui,
Cu El să fii doar una.

Ți-e pasul doar pe urma Sa? ,
Sau este-alăturată? ,
Dar cea pe care-n urm-o lași,
E oare ea curată? ,
Pe placul cui tu oare ești,
A omului ce moare? ,
Sau ești pe placul Celui sfânt,
Ce-i plin de îndurare.
Privirea ta cum este ea? ,
Ca roua de sub soare? ,
Sau este ca un praf în vânt,
Ce-aduce tulburare,
Trăirea ta e pentru El,
Plăcut mirositoare? ,
Sau are un miros ce-i gol,
De cer... de-a lui splendoare.
Cum este viața ce o ai,
Aici... pe trecătoare? ,
E oare ea un colț de Rai? ,
Sau doar se stinge... moare,
Tu cercetează pasul tău,
E astăzi în urcare,
Sau coborârea-i calea ta,
În vreme de-ndurare.
Nu este timpul prea târziu,
Dar va veni căci iată,
A veșniciei astăzi zări,
Se pot vedea... se-arată,
Grăbeste-te pe urma cea,
De El ce e lăsată,
Vre-o dată să nu fii orfan,
Căci El e-un veșnic Tată.
Nu zăbovi de zăbovesti,
E-aproape veșnicia,
Fii fericit... fii bucuros,
Căci Domnu-i bucuria,
Aleargă pacea s-o găsești,
Ea nu-i pe căi străine,
Pe ele azi de-naintezi,
Vino-napoi creștine.
Amin