Doamne...
Doamne...
Sunt versul de dor.
Navalnic strapung vesnicia
cu bratele mele ce mor
intre palme bucuria.
Sunt cantul uitat
in sufletul stins prea devreme
ce lacrima nu si-a cantat,
nici dorul din colbul de vierme.
Sunt eu... pacatosul
iertat pa Calvar chiar de Tine
si-n taina pastrat-am misterul
salvarii ce datu-mi-ai mie.
Sunt versul de dor.
Navalnic strapung vesnicia
cu bratele mele ce mor
intre palme bucuria.
Sunt cantul uitat
in sufletul stins prea devreme
ce lacrima nu si-a cantat,
nici dorul din colbul de vierme.
Sunt eu... pacatosul
iertat pa Calvar chiar de Tine
si-n taina pastrat-am misterul
salvarii ce datu-mi-ai mie.
Am vrut sa scriu o poezie mai moderna (dar tot cu rima) ca raspuns la indemnul unei prietene care m-a sugerat sa scriu si 'altfel' dupa ce a citit o alta poezie de-a mea publicata in "Buletinul Duminical" al bisericii in care sunt membra. Si asa am pus mana pe creion si am scris-o. Cred ca nu e prea spirituala dar nici de aruncat nu e, nu?
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 2036
- Export PDF: 3
Opțiuni
De același autor
Din același album
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,