Prag de primăvară

Cântă iarba în grădină
Dorul ei după lumină,
Raza soarelui adie
Fiecare fir ce-nvie
Alături de alți o mie,
Și se-așterne cu iubire
Într-o sfântă înfrățire
Domnului cântând mărire.
Pe o margine de glie
Îmbrăcat în curăție
Ghiocelul cel plăpând
Se apleacă spre pământ
Albă laudă aducând
Înaintea Celui sfânt!
De sub pojghiță de gheață
Se aude zvon de viață
Iar sub crucea de durere
Dinspre alte emisfere
Sună cântec de-nviere
Cu nădejdea ce se cere
Pentru-o lume care piere
În necaz și neveghere.
Cântă iarba în grădină
Celebrând viața-n lumină
Cântă inima senină
Primăvara ce-o să vină
Și în ea o să rămână…
Însă Golgota suspină
Pentru lumea ce se duce
Fără viață, fără cruce,
Pentru inima ce piere
Sub îngheț și sub durere.
Vino inimă străină
Asează-te în grădină
Sub a soarelui lumină
Te proșterne la pământ
Sub al Domnului cuvânt
Să-nconjoare-n mântuire
Viața ta de risipire.
Vin’ cu viața ce se duce
Fă-ți din ea popas sub cruce
Nu vezi cum din zări senine
El vrea să aștearnă-n tine
Sori de primăveri divine?
În inima-ți pământească
Cerul Lui vrea să domnească
Spre lume să strălucească!
Cântă iarba în grădină
Dorul ei după lumină
Cântă păsărea-n câmpie
Libertatea-n bucurie.
Cântă inima-mi senină
Libertatea în lumină
Primăvara ce-o să vină
Pururi cu noi să rămână.
Slavă Celui ce-i Lumină
Ce într-o tainică grădină
Biruit-a munți de tină
Pentru-a mea și a ta vină!

Ghiță Stoian
01.03. 2024