Binecuvântă, Doamne, părinți leviți
Ce-s păzitori și-ngrijitori de vase.
Vase de-argint și vasele de aur
Sunt pentru noi de preț tezaur,
Căci, Tu, ni le-ai adus, pe rând, în case.

Și ne uităm la ele cu uimire:
Detalii noi le-ai stabilit în formă,
Să nu vorbim de-a lor capacitate...
Nu ne permitem vreo opacitate,
Recunoștința-i cea mai bună normă!

Ce aștepți de la părinți, Ceresc Părinte,
De ne-ai ales ca păstrători de vase
Decât să le-ngrijim cu dăruire,
Să le veghem cu Tine în unire,
Vrăjmașul când ne dă ocol la case.

Nădejdea e în Tine, nu e-n noi!
Ce slujbă grea e slujba de părinte...
Putere și lumină deplină să ne dai,
Căci ni le-ai dat în grijă, Iehova Adonai,
Și-n rugi să Ți le-aducem înainte.

Să nu ajungă Belșațarii lumii
Asupra lor, cumva, să stăpânească!
Printr-o spărtură, printr-o neveghere,
Amărăciuni, în loc de mângâiere,
S-avem, când pot să jefuiască.

Credincioșia Ta-i atât de mare:
Ea se întinde peste generații!
Vase de preț, de sfântă întrebuințare,
Rămân doar prin iubirea-Ți protectoare.
Să nu o facem pe-a înfumurații...

Degeaba om păzi cămări cu vase...
Chemăm Numele Tău peste cămine!
Din partea noastră ai recunoștința,
După Cuvântul Tău, ai străduința
C-a noastră slujbă să o facem bine.