Preţul Mântuitii.

A fost o zi de mare biruinţă,
Când Dumnezeu trimise Îndurarea,
Şi drept răspuns cu-atâta uşurinţă,
Poporul şi-a pierdut din nou răbdarea.

Ei sau pornit în duh de răzvrătire,
Împinşi la rău de firea pământească,
Şi-n loc să î-I aducă mulţumire,
Au încept cu toţii să cârtească.

Au întristat pe Domnul şi răsplată,
El a trimis în tabără urgia,
Şerpi veninoşi cu faţă îmfocată,
Veneau să le răpească bucuria.

Era de-ajuns o mică muşcătură,
Şi un ostaş puternic sau o mamă,
Picau şi erau scoşi din bătătură,
Ca nişte pietre ne-băgate-n seamă.

Dar Tatăl n-a privit cu nepăsare,
La un popor de-acum cuprins de teamă,
Şi arătându-şi marea-I Îndurare,
Le-a dat în dar un şarpe de aramă.

Într-o prăjină-n tabăra-ngrozită,
Un simbol a fost pus sus la vedere,
Şi cei ce î-l priveau într-o clipită,
Erau salvaţi de-a morţii grea durere.

Şi pentru noi ca şarpele de-aramă,
Ce-a fost de Moise pus într-o prăjină,
Batjocurit şi nebăgat în seamă,
Pe-o Cruce sus în deal pe căpăţână,

A fost în cuie înălţat să-L vadă,
Şi cei ce sunt în depărtata zare,
Ca orşicine vrea în El să creadă,
Să poată fi salvat de la pierzare.

E prea uşor, prea ieftină salvarea?
Nu-ţi cere alte jertfe şi canoane?
Pentru păcate vei primi iertarea
Chiar dacă sunt în urmă milioane?

Aş vrea să şti că Mântuirea vine,
Din cea mai grea şi cruntă suferinţă,
Dar Cel ce-a suferit şi pentru tine,
Nimic mai mult nu-ţi cere, doar credinţă!

Februarie 2008 Ilie Belciu