O lume-ntreagă merge spre pierzare
Ea este o raclă neagră-ntunecată;
Ce zace-n temniţa vieţii sale,
Pe orce filă ,scrie: "Judecată....

Zadarnic scutura-vom sufletul
Să alungăm trecutul plin de amar;
Căci fără cel ce-n noi suflat-a Duhul
Noi vom trudi aicea în zada!

Chiar orice gând avem, orce voinţă!
Sau binele aici de am căutat...
Totul este la noi cu neputinţă
Căci cel rău ne împinge-nspre păcat.

De-ndată ce apărut-am pe pământ
Din marele Titan luând fiinţă!
Când gura Preasfinţită-Acelui Sfânt
S-a aplecat spre noi dându-ne viaţă.

De-atunci a fost răul aici, present!
Intrând în om prin viclenia lui,
Schimba-ta nemurirea în mormânt
O lume rea, o lume a păcatului...

Dar cel care-i Nemuritor şi veşnic...
Privea pe-acest pământ cu o durere
Văzând cum Omul cel creat Edenic
Mergea din ce, în ce, înspre perzare!

Din doi copii cel bun, Abel dispare
Şi se-ntristează cel Nemuritor...
Îndată la Adam durerea-i mare!
Fugar ajunse Cain pe ogor.

Iar în mânia lui, Acel ce-i Veşnic
Deschi-Sa El cămările de apă!...
Dar ş-a ales un om ce-a fost cucernic.
Un plan îi dă corabie să-şi facă.

Scăpat-a Noe numai cu ai lui
Când Dumnezeu şi-a revărsat mânia;
Şi animale după planul Tatălui.
Păstrate-au fost, când a venit urgia.

Dar iarăşi răul scai de om se ţine
Căci Lucifer mai este pe pământ;
De Tatăl alungat din slăvi divine
Îl împingea pe om înspre mormânt.

Pământul, blestemat a fost atunci,
Va arde el la marea judecată;
Dar pentru om ai adus noi porunci:
Pe fiul Tău jos la-i trimis o Tată.

Prietene , grăbeşte, să te întorci ,
Prin sângele ce-a curs de pe calvar,
De vrei ca sus în cer tu să ajungi
Să mergi să te închini lângă altar.

Acolo-i cel Nemuritor, Cel veşnic.
Stă sus pe tron sorbind din cupa Lui;
O Auroră ca norul alb, simbolic.
Iar Fiul Său El stă la dreapta Lui.

Văd miile de Îăngeri în haine aurii
Cu ochi albaştri care strălucesc!
Cu feţele senine aducându-i glorii
La Tatăl şi la Fiul, ce-L Sluşesc

La ceii care şi-acum străbat văzduhul
Prin lumea milenară alergând!
Privind din înălţime Ei prin Duhul
Jos pe pământ, la omul greu trudind.

Pământul, plin cu raza soarelui
Ce aşezat a fost de Creatorul.
De şi noi ne-am hrănit din seva lui
V-a dispare când va veni Judecătorul.

Căci nedreptatea domină pământul
Şi Firea omului ce-i neâmblânzită
Minciuna ce ascunde în ea totul
Nu poate să ajungă-n ţara sfântă.

Dar iată că se naşte veşnicia
În inimile celor ce-o doresc;
Stăpânul va aduce nemurirea,
La toţi aceea care se trudesc.

Şi vom trăi cu El Eternitatea
Cu îngerii în cer noi vom cânta
Acolo vom găsi noi libertatea
Şi-l vom vedea pe Domnu-n slava Sa.

5/19/2003gl