O, Doamne-aș vrea mereu să fiu,
Lumină în a lumii noapte,
O călăuză prin pustiu,
Un far strălucitor, prin fapte.
O, Doamne-aș vrea mereu s-ascult,
Ce îmi șoptești prin Duhul Tău,
În larmă, zgomot și tumult,
Să pot distinge glasul Tău.
O, Doamne-aș vrea mereu să fug,
De tot ce lumea îmi oferă,
Să iau pe umeri al Tău jug,
În viața asta efemeră.
O, Doamne-aș vrea mereu să fiu,
Găsit supus, în ascultare!
Să-Ți accept Voia când nu știu
Și nu-nțeleg a Ta lucrare.
O, Doamne-aș vrea să fiu mereu,
Un bun exemplu prin purtare,
Sub toți ochii din jurul meu,
Nu doar de formă-n adunare.
O, Doamne-aș vrea ca să se vadă,
Că dintr-un om slab, păcătos,
Făcut-ai un slujbaş destoinic,
Prin Sfântul Sânge-al lui Hristos.
O, Doamne-aș vrea mereu să pun,
Pe primul loc Împărăția,
Și eul meu să îl supun,
Să nu doresc numai simbria.
O, Doamne-aș vrea mereu să pot,
Indiferent ce preț s-ar cere,
Să-ți dăruiesc doar Ție tot,
Căci ce nu strâng cu Tine piere.
O, Doamne-aș vrea mereu să calc,
Pe urmele de sfinți lăsate,
A lor exemplu să-l urmez,
Să fiu ca ei, și-n crez, și-n fapte.
O, Doamne-aș vrea mereu să merg,
Pe unde Tu trasezi cărarea.
Să nu calc pe unde vreau eu,
Ca să sfârșesc bine-alergarea.
O, Doamne-aș vrea mereu s-alerg,
Să mă jertfesc fără cârtire,
Și-aici când roade eu nu văd,
Să nu uit: sus am răsplătire!
O, Doamne, nu aș vrea nicicând,
Să merg nepăsător pe cale,
Ci-atunci când văd un om căzând,
Să-ntind o mână iubitoare.
O, Doamne-aș vrea mereu să ard,
Și să nu stau în nepăsare,
Să arăt calea înspre Cer,
Celor ce merg către pierzare.
O, Doamne-aș vrea mereu să spun,
Să trâmbițez a Ta iubire,
Pe toți ce-n jurul meu îi pui,
Să îi îndrept spre mântuire.
O, Doamne-aș vrea mereu să las,
În urma mea numai lumină,
Să vadă toți prin viața mea,
Din strălucirea Ta Divină.
O, Doamne-aș vrea mereu ca Tu,
Să fii slăvit prin a mea viață.
Ajută-mă s-ascult mereu,
A Sfintelor Scripturilor povață.
O, Doamne-aș vrea prin tot ce-am scris,
Numele Tău Slăvit să fie,
Și când revii, precum ai zis,
Să mă iei sus in veșnicie.
Vlad Frate
6 Martie 2024, Cluj-Napoca
Prin Harul Domnului am scris această poezie, inspirat de mărturia fratelui Ilie Puha când a slujit cu fratele Viorel Candreanu unor vameși. Oamenii aceia au avut o sete reală de a asculta cântarile Domnului si Cuvântul Sfânt. După acea evanghelizare spontană, dar plănuită de Dumnezeu, au putut transporta o vreme Biblii si alte materiale creștine în țară, fără împotriviri.
https://youtu.be/RHQzR0TzfbQ?si=ejmT4FExCYPRGX6C
Slăvit să fie Domnul pentru toate!