Ea, puternică prin felul
De a trece fără teamă,
Printre munți de îndoială,
E soție, e și mamă.

Ea se mișcă printre ziduri
Și talazuri ridicate,
Neînfrântă nici de mâine,
Nici de albiile secate.

Ea atinge cu credință
Locul sfintelor răspunsuri,
Transformând în zile calde
Vremuri reci de neajunsuri.

Ea, convinsă de iubirea
Tatălui ce-i dă avântul,
N-a stins harul rugăciunii,
N-a oprit prin vale cântul.

Ea, femeia ce se luptă
Pe genunchi, cu lacrimi multe,
Ea, cu mâini ce țin ulciorul,
Știe cerul să-l consulte.

Ea, ducând cu sine visul,
Rupt din zările înalte,
E pătrunsă de speranță
Și-i decisă să-L exalte.

Ea iubește, când iubește,
Ea ascultă, când ascultă,
Iar puțina bucățică,
Știe ea s-o facă multă.

Ea a scris cu pași de mamă
O istorie-ntipărită
În copiii care-i poartă
Poza ei de favorită.

Ea e unică, e chipul
Modelat din veșnicie,
E femeia ce descrie
O viață-n poezie.