Noi toţi avem un timp de cercetare
O vreme-n care stăm să cugetăm!
La faptele ce duce înspre perzare
Şi ne arată-n tocmai cum umblăm.

La vremea când noi stăm cu nepăsare
La vorbele măreţe ce s-au scris,
În cartea care-i plină de putere
Şi ne îndreaptă către Paradis.

La timpul cel perdut în adunare
Când gândul ne purta pe alte căi
Şi nu priveam la marea lui splendoare
La Golgota murind pentru cei răi.

Nu l-am văzut jertfindu-se pe cruce
Pe Prinţul cerului Isus Hristos!
Nu l-am văzut poverile cum duce
Şi ce mult rabdă pentr-un păcătos.

Nu l-am văzut când El mergea pe cale
Şi-n drumul lui un om căzut era!
Trecut-am noi pe lângă el spre vale
Dar El s-a aplecat căci îl iubea

Ce multe lucruri am lăsat să treacă
Şi nu le-am adunat pe drum mergând!
Nu ne-am gândit c-avem şi noi desagă
Şi poate fi purtată de Cel sfânt!

Iată-ne acum la marginea de drum
Pe calea care duce înspre cer!
E-o clipă-a cercetări tale-acum
Să vezi cum Te prezinţi la sfântul Miel.

4/1/2005gl