De multe ori sunt deznădăjduit,
Când tot ce se întâmplă, nu are niciun sens.
E greu să cred ce ai făgăduit,
Când norul de-ndoială, devine tot mai dens…

Oare de mine Doamne ai uitat?
Nu mai auzi nici ruga mea fierbinte?
Mă mai iubești? M-ai lepădat?
Atâtea întrebări îmi vin în minte…

Cuvântul scris în cartea Habacuc,
Spune că este-o vreme hotărâtă.
Când duci la-ndeplinire ce-ai promis,
Dar vreme-aceea zăbovește încă.

Îmbărbătat, mă urc și eu pe turn,
Ca să veghez în post și rugăciune.
De pe-acest pisc, plângerea îmi înalț,
Și-aștept să văd ce Domnul îmi va spune.

Dar oare cât mai trebuie s-aștept?
Răsună un ecou mereu in minte…
Că nu întrezăresc Doamne nimic,
Și nici prezența Ta nu se mai simte.

Tu și-n tăcere îți arăți iubirea,
Și-n liniște parcă lucrezi mai mult.
În gălăgie, mă conduce firea,
În liniște, lucrează Duhul Sfânt.

O, Doamne, Tatăl meu cel bun,
Vreau să ascult mereu numai de Tine,
Și eul meu oricând să Ți-l supun,
Chiar și atunci când Voia Ta nu îmi convine.

Când voia mea și planurile mele,
Nu se-aliniază după planul Tău cel Sfânt,
Nu mă lăsa sa merg condus de ele,
Călăuzește-mă, te rog, prin Duhul Sfânt.

Căci Tu, Părinte, știi mereu mai mult,
Decât eu pot pricepe sau cunoaște,
Te rog, să-mi dai putere să Te-ascult,
Căci vreau să pot să trec biruitor prin toate.

După un timp, ajuns-am să-nțeleg,
Că scopul Tău, atunci când trec prin încercare,
Nu-i doar să-mi amintești cât sunt de slab,
Ci mă înveți ceva mai important, să am răbdare.

Vlad Frate
10 martie 2024, Cluj-Napoca