Suntem, Doamne, uneori …

Suntem, Doamne, uneori,
Prinşi de-o grea smintire!
Când ne-ajuţi de-atâtea ori,
Noi uităm, din noapte-n zori,
Să-Ți dăm Mulţumire,

Prea obişnuiţi să-avem
Grija Ta Cerească!
Ȋnsă, când nu mai vedem
Mâna Ta, precum o vrem,
Vrednic să ne crească,

Ne mai amintim un pic
De Dumnezeire!
Tu, te mai mâhneşti, să zic,
Dar ne spui: “-Păi, nu-i nimic!”
“Eu, vi-s ocrotire!”