Sufletul din odaie
autor: Nichifor Nicu
20/03/2024. ora: 01:35

De undeva, dintr-o odaie, se-aude-oftatul unui suflet,
Care te cheamă și așteaptă în tăcere să-i vorbești.
Are nevoie de putere în trup, în duhul, dar și-n cuget,
Te rog, Isuse-n bunătatea-Ți, arată-i Tu cât îl iubești.

Și tot de-acolo, din odaie, se-aude-un plâns de suferință,
De deznădejde, neputință și de confuzie spirituală,
Te rog, Isuse în mila-Ți mare, întărește-l în credință,
Să găsească-n îndurarea-Ți o adevărată școală.

Sunt luni de zile o, Isuse de când așteaptă confirmare
Și vrea să înțeleagă clar lucrarea-n care l-ai chemat
Și tot de-atâta vreme-așteaptă și dorește o schimbare,
Vorbește-i, Doamne-n măreția-Ți acestui suflet întristat!

El știe că poți să-i vorbești, de asta-i foarte conștient,
Dar uneori, acel viclean, vine cu plasa tulburării
Și îi provoac-acestui suflet spiritualul accident,
Prin care-ajunge la confuzie și la marea întristării.

De-aceea, poartă-l în putere și mângâie-l în ceasul greu
Să-nțeleagă și să simtă puterea Ta de Dumnezeu.
Ridică-l din neagra-ntristare și du-l pe stânca biruinței,
Și-n toate, ajută-l să rămână în barca sfântă a credinței.