Nu mai fi tristă copila Mea,
Căci eu știu, durerea ta. .
Și nu, nu te-am părăsit,
Tot timpul te-am ocrotit,

Nu te-am lăsat nici clipă,
Te-am luat sub a Mea aripă,
Când ai spus că nu mai poți,
Eu am arătat la toți.

Cum Eu, Domnul mă cobor,
Cu brațele te înconjor,
Nu te las, fiica Mea,
Azi măresc credința ta,

Nu te apleca in jos, nu. .
Chiar de alții spun, că tu.
Vinovată ești de toate,
O, nu te mai gândi departe,

Căci Eu toate văd, cunosc,
Din înaltul cerului privesc
Nu te uita deloc la om,
Ci te uită, la al tău Domn,

Lacrimile tale tot vorbesc,
Și suspinul, îl șoptesc,
Tu să nu te îngrijorezi,
Și în Mine să te încrezi,

Aspru mă voi judeca,
Cu cel ce-ți fură liniștea,
Buzele care defaimă,
Și vorbesc fără vreo teamă,

Eu Domnul, le voi potoli,
Ca să se poată pocăi,
Tu să nu îți faci dreptate,
Aștepta a Mea bunătate,

Căci Eu chiar de zăbovesc,
Tot ce spun, și împlinesc,
Fii cu inima împăcată,
In control, e al tău Tată,

Cere-mi dar înțelepciune,
Nu răspunde sub presiune,
Aplecă-te, și te roagă,
Ca Eu să vin mai degrabă,

Să-ți dau pacea care vine,
Din inimă, de la Mine.
Sufletul să-ți înviorez.
Drumul tău, să-l luminez,

Hai, ridica-te încă o dată,
Căci ziua iarăși se arată,
Soarele se va ridica,
Iar tu Mă vei lăuda,


Amin