Veniti la Isus!

Azi, vă spun o povestire
Despre Domnul meu, Isus
Ce-a lăsat a Lui mărire
A lăsat-o-n ceruri sus

Si-A venit aici la noi
Să ne stie, să cunoască
Să ne-nvete, să zdrobim
Firea noastră pământească

Însă unii L-au uitat
Nu se stie, cum, ce-a fi
De-i întreb unde se duc
Ei răspund. ." Domnul a sti". .

Am văzut atunci în minte
Pe Isus cum se-ntreba. .
Oare pentru ce-am murit
De nu stiu unde-or pleca. . ?

Si Îl văd cum se coboară
De pe cruce supărat
-Nu mai vreau să stau aici. .
Coroana si-A aruncat

Voi, aveti atâtia sfinti
Si icoane sărutati
Sunteti numai de fatadă
Si nu stiti ca să fiti frati

Să plătiti două prescuri
Să pupati sfintii părinti
Face-ti-vă cruce mare
Si-apoi veti fii mântuiti

Fapte bune, să se vadă
Ìnima voastră cea mare
Eu, de ce As mai murii
Pe ale voastre hotare... . ?

Însă El nu-i ca un om
Supărat si îndârjit
O crestine, tu ia seama
Că prin El esti mântuit

Ori ce faptă de ai face
Chiar si averea de-o împărtesti
La săracii de pe drum
Fără El, nimic nu esti. .

Trupul tău, să-l dai să fie
Ars de tot, si nimicit
Fără jertfa din Golgota
Nu poti să fi mântuit. Amin!