Nu-i târziu!

Eram tare întristată
Inima mi s-a mâhnit
Căci la Tine, Domnul meu
Prea târziu, eu am venit

Ce as mai putea Isuse. .
Să îti dau din viata mea?
Că-s trecută si-s la urmă
Cum să mai port Slava Ta?

Si uitându-mă-ntristată
În inimă am găsit
Un răvas cu slove sfinte
De la Domnul meu iubit

Am citit cu repezeală
Slovele sfinte ceresti
-Nu te teme-a Mea copilă
Că Eu stiu cât Mă iubesti

Am stiut atunci pe dată
Din Cuvântul ce vorbeste
Celui ce mult s-a iertat
Tot atât de mult iubeste

Inima si-ntreaga fiintă
Degrabă s-a răcorit
Plecăciune, Sfinte Tată!
Tu Esti Domnul meu iubit! Amin!