A fi păstor adevărat înseamnă a avea iubire
iar nu dorință de câștig,
nu-asprime, ci simțire.
Nu a mâna din urma lor pe oi,
ci-a le atrage,
a cerceta durerea lor 'nainte să te roage...

A păstori nu-a apăsa,
a-i păstori cu hrană,
cu bunătate cântărind și-ndemnuri și dojană,
a-i păstori frumos, pe toți,
de orice vârstă-a vieții
crescându-i cu trăirea ta, a faptei și-a poveței.

A-i crește-nseamnă-a te jertfi în munca necurmată
în rugăciuni, în plâns, în post
și-n pildă-adevărată.
Hristos te roagă,
ca atunci pe Petru,
mai în urmă:
de Mă iubești cu-adevărat,
- să-Mi paști întreaga turmă.

Deci numai dacă-L poți iubi pe El
și turma-I toată,
așa te fă păstor
altfel, mai bine, niciodată.

Și nu uita că păstorești nu turma ta-n viață
ci turma Lui, de care dai răspuns în Sfânta-i Față.
Deci dacă nu te porți așa,
lua-Și-va turma ție
ca altuia mai bun s-o dea...

Fii treaz la datorie!