Ca un om pe bicicletă
Așa-i mersul pe pământ.
Pedalezi cât ai putete
Îndrãzneală și avânt. .
Iar de vrei să nu te clatini
Când ți-e mersu-ngreunat,
Ca să poti merge înainte
Tre' să fii echilibrat.
Dacă nu ai echilibru
În tot ce e pe pãmânt,
Nu prea poți să mergi 'nainte
Ci ești dus ca frunza-n vânt.
Cand ești mic ai ajutoare
Ce te-nvață ca să mergi;
Patru roți la biciletă
Ca să nu te-accidentezi.
Apoi crește tinerelul
Și începe a schimba...
Își ia altă bicicletă
Fără ajutor la ea.
Și colindă-n deal și-n vale
Drumuri multe și plimbări.
Trece timpu-n goană mare
Fără multe pregetări. .
Dar apare bătrânețea
Și nu mai aleargă așa,
Lucrurile se complică
Greu mai poți înainta. .
Iar acuma bicicleta
Nu-i mai șoimul zburător. .
Ci un cadru care ajută
Un biet bătrân călător. .
Câte-un pas târât în față
Rezemat de bicicletă
A trecut a lui viață
Parcă nici n-a fost vreodată...
Așa-i omul... . călător. .
Ca un abur, trecător!
Viața-i scurtă... dragul meu,
Împacă-te cu Dumnezeu!
Amin!