O altă primăvară
Mi-a zis ieri ploaia
ca nu mai are lacrimi să plouă
și pietrele se desprind
voluntar de pe munți,
că ciutele nu mai nasc
din lipsă de verde
furat și-aruncat în alte țări
să fie vise
pentru străinii prunci,
că soarele oftează
când vede-abandonul
de viață în tinerii de-acum
cum mor în desfrâu
și toxine pe săturate
aruncați ca niște cârpe
pe drum…
Ghioceii-ar fi vrut
să-și ridice corole
în salut voinicesc
dar suspină și plâng
împreună cu ploaia
în lacrimile-mi,
ce nu le pot stăpâni
când văd cum alții trăiesc…