Toamna-și numără zilele
în pupilele mele,
irisul adună imagini-rugini,
vaiet de vânt
se-aude-n surdină
coioții se uită după păsări în zbor,
atunci sufletul și inima-mi plâng.
Dansuri de păsări împletesc zboruri,
așteptând un semnal de plecare,
lumea își schimbă hainele-n plâns
uitând de credință, iubire, iertare.
Șuieră vești pe țeavă de plumb,
vara lumii a intrat în ninsoare,
mă smeresc-naintea tronului sfânt,
singura-mi parte, viață-valoare.
Toamna-și arată fața-rugini,
comparabil cu ea aurul n-are valoare,
sufletul, irișii-mi plâng,
toamna se va-mbrăca în curând
în ninsoare…