…din dorul meu
atâta sânge curge
și-apusurile
peste noapte se lungesc,
mă știu când plec spre luminare
și spre azurul dimineții ce-l doresc…
din dor aș împărți cu acei
ce s-au grăbit s-ajungă-n veșnicii
neștiind că-afară
se îmbulzesc noii născuți
în flori de alb
și cânt de păsări-n bucurii.
De dorul lor
îmi sângera trecutul
când panseluțele în cimitir
alături de zambile înfloresc;
mă-ntorc spre ei
să le respir o sărutare
în amintiri ce-atât le prețuiesc.