A fost o iarnă fără de zăpadă,
Fulgul de nea nu se mai lasă-atins,
Ieri însă, blând ca niciodată,
Cu flori m-a nins, din vechiul meu cais...

Sub soarele cu raza-i diafană,
Grădina vrea "cosmetică" din nou,
Floral veșmânt și-a pus de primăvară,
Cum a-mbrăcat-o Creatorul său.

Un lujer mort din zmeuriș și vie...
Îmi face semn să fie-nlăturat,
Din seva rece toate vor să-nvie,
În vară să-mi ofere-un rod bogat.

Pe-un ram cu flori își laudă Creatorul
Un grup de păsărele-n al lor grai,
Privind în juru-mi spun: Ce bun e Domnul!
Mi-a dăruit un colțișor de rai.

Un vânt adie printre pomii-n floare,
Mă-nchin acestui Creator precis,
Și-nvăluită-n razele de soare,
M-a nins ușor, cu flori dintr-un cais...

Frunze și vreascuri mă privesc din moarte,
Când flacăra chibritului le-a-ncins.
Grădina e curată și-ntr-o parte
M-a nins duios, cu flori dintr-un cais...

O, cum aș vrea o zi în suflet plină,
Când floarea Duhului de sus trimis
A Celui Ce-I Lumină din Lumină -
Să ningă cu puteri din Paradis!

Dar pân-atunci El - Grădinarul mare -
Îmi curăță al vieții mult păcat,
Să fiu rod bun în sfintele-I hambare,
Nu vreasc în focul veșnic aruncat.

Ne-a dăruit din nou o primăvară,
E poate ultima, nu știm ce-i scris
Dar mâna Sa cu drag când te-nfășoară
Simți că tot raiul peste tine-i nins!