Să ne-mbrăcăm în faptele luminii
Și să trăim frumos ca-n timpul zilei
Nu după-ndemnurile firii
Și nici în straiele mândriei
Să ne trezim din amorțeală
Căci vremurile-s tot mai grele
Să nu cădem de oboseală
Căci iată zilele sunt rele
Să nu luăm cu lumea parte
La lucruri seci, neroditoare
Și nici la faptele lor moarte
Ce n-au aici nici o valoare
Ci să luăm dar bine seama
Cu cine ne-ntovărășim
Să nu ajungem ca și Dima
Plăceri lumești să-mpărtășim
Să nu mai fim copii la minte
Ci să ne-ntoarcem la Scriptură
Nu să luăm ca lumea-aminte
La orice vânt de-nvățătură
Să nu trăim ca și păgânii
În pofte și deșertăciuni
Căci noi suntem fii ai luminii
Desprinși de-a lumii stricăciuni
Prin înnoirea minții noastre
Și dezbrăcați de omul cel vechi
Să strălucim ca niștre astre
Cu Domnul nostru-n veci de veci