Cârmuitorii lumii
de Bălăşanu Constantin
Evenimentele lumii, pe parcursul unei zile,
Minţile nu le cuprind şi s-ar scrie mii de file.
Toate agenţiile de presă care ni le difuzează,
Nu stau ca să ne explice cum ele influenţează
In ansamblu societatea, vor aduce mulţumire
Ori din contra vor conduce către o nenorocire.
Dar pe termen lung se vede, dacă ai bunăvoinţă,
Cum în lume se adună tot mai multă suferinţă.
Creşte ura, dezbinarea, confruntarea, disperarea
Scade binişor speranţa dar câţi îşi pun întrebarea:
Toate aceste evenimente ce apar şi se consumă,
Sunt al întâmplării rod, nimeni nu şi le asumă?
Dacă apar din întâmplare, le-am numi fatalitate,
Insă n-ar înclina balanţa aşa mult spre răutate.
Cred că ar fi un echilibru între rău şi între bine,
Parcursul tău prin viaţă ar depinde mult de tine.
Când în şuvoaie de influenţe răul are întâietate,
Evenimentele astea toate, nu cumva sunt dirijate?
Eu vă spun, la cârma lumii în programe zilnice,
Stau forţe spirituale rele, altfel spus, malefice.
Nu pot fi văzute dar, influenţând mintea noastră
Ne fac în viaţă s-alegem, varianta cea mai proastă.
Au determinat prin şarpe, în geneză aceasta scrie,
Ca să plece Adam şi Eva, din Eden şi veşnicie.
Când pe vârful unui munte Hristos a fost ispitit,
Acel diavol, ştiţi desigur, tot ce Lui i-a oferit :
Toate regatele lumii precum şi toată gloria lor,
Dacă acceptă să se închine numai lor, diavolilor.
Deci a noastră omenire o are Dracul în stapânire,
Nimenea nu poate s-ofere decât doar ce-i aparţine.

Revenind la ţara noastră, orişicine vrea, constată
Cum de aici şi de aiurea, biserica ne este atacată.
Cum încearcă să se arunce cu noroi în preoţime,
Urmărindu-se prin asta ca să-i rupă de mulţime.
Una doar, şi e credinţa, numai ea ne mai salvează
Iar atunci când ea descreşte, Impieliţatul jubilează.
Fiţi tari când Necuratul vrea să beţi din a lui cană
Si certaţi-l precum Domnul: înapoia mea satană!
Iaşi 7 septembrie 2007