Rabdă-ți chinul în tăcere!
Du-ți cu liniște-a ta cruce!
Cândva acestea-au să-ți ofere
Amintiri despre durere.
Amintirea cea mai dulce,
E izbăvirea ta prin cruce.

Mai bine să rabzi de foame
Și să duci un trai amar
Decât să mănânci o pâine
Adunată cum nu-i bine,
Pe-un ban câștigat murdar
Fără jertfă și altar.

Mai bine să stai afară,
Tremurând pe-un timp ploios
Decât într-o casă caldă
Fără dragostea să-ți ardă
Și cu-n suflet ticălos
Fără de Isus Hristos.

Chiar și fiul tău se poartă
Dușmănos cu tine când
Ești bătrân și i se pare
Că n-are grabnică scăpare,
Că nu vei muri curând,
Locul tău liber lăsând.

Fericit e-acel ce-și poate
Duce-al bătrâneții chin
Până aproape de moarte
Făr’ să fie părăsit de toate,
Să nu fie la urmașii un spin
Și tratat ca un străin.

Dumnezeu în bunătate
Și în dragostea-I cea mare
Să se-ndure de noi poate.
Și la trecerea prin moarte
S-avem binecuvântare,
Rămânând în ascultare.
Amin.
(Sâmbătă, 25 iulie 2020)