Îmi strigă străjerii:
N-ai haina de in îmbrăcată,
Da, asta ce-o porți o fi albă...
Amestec de fibre-i și nu-i fără pată!
Îmi strigă străjerii,
Când eu căutam înfrigurată
Pe Prințul ce-n ușa-mi bătuse odată:
N-ai regalitate în pași, tu, măi, fată!
Îmi strigă străjerii:
N-ai vorbirea adecvată,
Stăpânul ceresc îi e Tată,
Bătută de soare, de crivăț,
Amuțesc dintr-odată.
Îmi strigă străjerii:
Adoră -L! E forma fixată!
Tot ce-i natural aruncă îndată
Te iei după mama... fii disciplinată!
Îmi strigă străjerii:
Vezi că Mirele sosește îndată,
Candelă, untdelemn și rezervă luată!
Febril curăț și umplu, dar candela,
De atâta agitare, îmi e fisurată.
Îmi strigă și Duhul:
Nu te teme, El n-alege o altă,
A ta pregătire nicicum nu-i uitată.
În clipa arătării, în clipa întâlnirii,
Mantaua-I de har peste tine aruncată!