Trenul vieţii
de Bălăşanu Constantin
Viaţa, o călătorie, ca în tren se desfăşoară,
Fiecare călător, întâi urcă apoi coboară.
Pot accidente să apară în staţii, surprize,
De aceea vă supun unei scurte analize.

Când ne naştem, spunem că în tren suim
Unde întâlnim părinţii, şi, pe care îi iubim.
Credem că vor fi cu noi în călătoria toată,
Insă ei vor coborî, fiecare-n altă haltă.

Vom rămâne fără ei, ne vor lipsi prietenia,
Dragostea, ataşamentul lor şi compania.
Alte persoane vor urca ce-i drept în tren,
Fraţi, oameni minunaţi şi dragi, un prieten.

Unii văd călătoria, drept o scurtă plimbare,
Alţii lasă-n urma lor o profundă întristare.
Sunt unii care atenţi, te ajută când oftezi,
Alţii urcă şi coboară fără ca măcar să-i vezi.

Suferim când cel iubit în alt vagon se mută,
Mergem, îl căutăm, în înghesuială multă.
Din păcate, dese ori, atunci când l-am aflat,
Constatăm că lângă dânsul, locul este ocupat.

Aşa-i călătoria cu vise, speranţe, petrecere
Dar, pentru toţi pasagerii, este fără întoarcere.
Trebuie bine făcută, nu aşa, precum un joc,
Să ajungem la un capăt, c-o fărâmă de noroc.

Misterul călătoriei nu-l poate gândul cuprinde,
Cine ştie pe parcurs să coboare, când şi unde?
Vei lăsa în întristare pe cei dragi, urma ta
Dar, ştiind că într-o zi, în gara mare vei sta,

Si-i vei vedea sosind odată, cu bagaje fiecare,
(Foarte multe dintre ele, nu le-au avut la urcare).
Fericit te face gândul că ai făcut să le sporească
Cantitatea de bagaje şi valoarea să le crească.

Călătoria bună să o facem, şi veghind neîncetat,
Să putem spune la urmă că efortul a meritat. .
Locul gol din urma noastră, la fiinţele rămase,
Să producă numai dor, numai amintiri frumoase.

Cei care aţi mers cu mine şi vă duceţi mai departe,
Faceţi ca itinerariul să-l străbateţi ca la carte.
Sprijiniţi-vă între voi, asta fără vorbă multă,
Iar eu vă doresc, CĂLĂTORIE PLĂCUTĂ!
Iaşi 30 ianuarie 2008