Te-am căutat când viața mea s-a stins
Și negreșit, m-ai dus înspre lumină
Sub umbra morții, declarat învins
Când deznădejdea cruntă m-a cuprins
M-ai invitat să stau și eu la cină...

Cu duhul frânt și haina zdrențuită
Am coborât în inima-mi de lut
Și am văzut că fost-a jefuită,
În mii de bucățele împărțită
Lăsată fără pavăză și scut...

Nu mai avea în ea un gram de bunătate
Băltea acum în lucruri omenești
Uitase de sublima simplitate,
Avea acum dorințe înclinate
Spre lucruri noi și lucruri pământești

Dar m-am atins de trupul Tău Isuse!
La masa care fost-am invitat
Și deodată fața-mi se umpluse
De lacrimi sincere și mai ales supuse
Căci m-ai primit și m-ai eliberat!

Te-am căutat și mi-ai răspuns îndată
Fiindcă acum Te-am căutat cu-adevărat
Și inima-mi aproape decedată
A fost de Tine Doamne inundată
Și prin puterea Ta, am înviat...


”Mă veți căuta, și Mă veți găsi dacă Mă veți căuta cu toată inima. „
‭‭Ieremia‬ ‭29‬: ‭13‬ ‭VDC‬‬