Trec zilele pe rând, pe rând,
Cum trec mărgelele-n șirag...
Cum trece gândul după gând
Și lacrima din ochi curgând...
Și tu rămâi la fel, pribeag...

Treci tu, aici, din loc în loc,
Din stări în stări, din ceas în ceas,
Tânjind un fericit soroc...
Și vai... Nu te gândești deloc
Cât de puțin ți-a mai rămas...

Te stingi precum un muc uitat
În umbra unui veșted "eu"...
Și tu nu știi c-ai fost chemat
Și de-o Iubire onorat
Să fii "din neam de Dumnezeu"...

Să nu mai treci... Să nu mai mori...
Murise Unul moartea ta,
Să-ți dea Viața-I de splendori...
Dar nu te trec acum fiori
Că Dreptul veșnic ți s-a lua... ?

Trec zilele pe rând, pe rând,
Și-ți trece Șansa, de-o respingi,
De-a fi răscumpărat și sfânt...
De-a nu mai fi numai pământ...
Destinul morții să-l învingi... !

ISUS povara ți-a purtat -
Acum nimic nu-ți este greu... !
Doar bate, bate ne-ncetat
Și sigur fi-vei ascultat,
Ca să-ți revendici Dreptul tău -

Un Har sublim ce s-a adus,
O Fire nouă - cea de Duh,
Prin Duhul ce-l primești de sus,
O Mângâiere de nespus
Și-o Bucurie în văzduh...

Trec zilele... - Să nu amâi... !
Din gheara negrului mormânt,
Hristos e Rodul cel dintâi... !
Tu fii al Lui, să nu rămâi
Cu cei ce doar țărână sunt...

Trec zilele... Dar nu și noi,
De suntem îmbrăcați în El
Și de trăim frumos, la fel...
Și dacă-n lumea de noroi
Am fost născuți din nou, din cer... !

Amin.