De-am ști pe drept de unde vine
Al firii zvâcnet nesupus,
De l-am privi fără mândrie,
Ne-am ridica privirea sus...
Ne-am ști preabine neschimbarea,
Ne-am ști Nevoia și... atât...
Și am urla cu disperarea,
Din sufletul încă... urât.
Am suspina spre Frumusețe...
Ne-am tângui și am tânji
Ea să ne nască, să ne-nvețe,
Natura noastră spre a fi...
Loviți de Razele Iubirii,
Zdrobiți de rana cea mai grea -
Durerea nedesăvârșirii...
Dar cerem și ni se va da!
Amin.