Cânta un greiere-n surdină,
În liniștea din noaptea caldă...
Și bolta sus era senină...
Și Dumnezeu stătea să-l vadă...
Cânta mai mângâiat de boare,
În liniștea de dulce tihnă...
Și-apoi a adormit pe-o floare...
Și Dumnezeu i-a dat odihnă...
Vegheau și stelele străjere,
În liniștea de licărire...
Și Dumnezeu veghea cu ele -
Adâncă, veșnică Iubire...
Cânta un suflet în surdină...
Și-așa cântând, a obosit.
Și Dumnezeu, care alină,
L-a alinat, l-a odihnit...
Trecu de mult a verii vreme...
Bătea și viforul cel greu...
Și sufletul, făr' a se teme,
Se odihnea în Dumnezeu...
Când cântă greierii-n surdină
În ceasul nopții liniștit,
Să știi, prin tot ce o să vină,
Că tu ești sufletul iubit... !
Amin.