O pasăre și-a început azi zborul
Și aripile-i crude și-a deschis
Spre Țara ei cea caldă - Paradis -
Ca să-și aline pe vecie dorul...

Un Glas iubit chemă firava-i ființă,
Ne-ntârziat, stăruitor, duios,
Spre cerul bucuriei glorios,
De pe-un pământ amar de suferință...

Și am rămas cu ochii să privim...
Și am rămas c-un vis de revedere...
C-Acel ce ne-a născut are putere
Și noi cu toți în El nădăjduim... !

Pe rând, pe rând ne-om duce fiecare
Chemați de Dumnezeu cu-același drag,
Descătușați de viața de pribeag,
Dinspre dureri, spre viața ce nu doare...

De-aceea azi cântăm al Slavei Imn,
Gândindu-ne adânc la sora noastră,
Gândindu-ne la zarea ei albastră
Și la pământul ce l-a dat în schimb...

Moștenitori tânjim cu ea să fim,
Să fie-a noastră toată bucuria,
Căci ni-i răscumpărată veșnicia
Prin Mielul care-a biruit... ! Amin!