Uneori, sfâșii tot cerul cu trosnet, tăcând.
Alteori, taci ca o moarte, spre boltă urlând.
Nimic nu înseamnă o slovă strigată și goală
Și jertfa nu-i jertfă în inimă fără să doară.

Uneori, munții îi muți, dar El nu privește,
Când brațul ce mută, întâi de-a muta, nu iubește.
Alteori, sufli un pai, cu o ultimă, stinsă suflare,
Dar în ochii cerești ești vrednic, puternic și mare.

Uneori cazi... și, totuși, El te știe-nvingător.
Alteori te ridici... dar cu gând către har sfidător.
Căci nu-i despre-a fi jos, în pulberi... sau sus,
Ci a fi ori NIMIC, ori TOTUL, deplin, ÎN ISUS... !

Amin.