Nu mă mai scald în mlaștinile noroioase
Pe aripi, eu, praf de cer mi-am presurat
Iar zborul meu fi va urcat mult prea departe
De tot noroiul acela greu în care am stat

Eu înapoi nu vreau să mă întorc vreodată
Pe drumul ce coboară-n jos nu mă mai duc
Chiar de mă trage iar 'napoi obișnuința
Cu lucrurile vechi, trecute... nu mă mai încurc

Chiar dacă ar fi ca să cerșesc ca cel sărac firimituri la masă
Eu mă voi sătura și duhu-mi plin va fi
Printre mulțime mă voi strecura-n cetate
Îi voi aținge haina iar El mă va iubi

Departe în urmă voi lăsa și obicei și rea voință
Și strâns voi rămânea alaturi de ai mei frați
Voi căuta să-mi îndeletnicesc slujirea
Voi căuta să urc cu ei pe munții cei înalți

Eu înapoi nu vreau să mă întorc vreodată
Privirea îmi arunc doar să nu uit
De întuneric și de groapa adâncă
În care am zăcut atâta timp

O, da, cine s-a prins de plug va trebui să are
Că Domnului nu-i place ca să dai-napoi
El nu-și găsește a Lui placere-n cel ce-n viață
Pierde credința și nu se-crede-n bunătatea Lui